NEINFRANTII

Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.
NEINFRANTII

- legenda continua


TAINELE STRABUNILOR DE LA ROSIA MONTANA

avatar
octavtoader

Mesaje : 89
Data de inscriere : 31/05/2010

TAINELE STRABUNILOR DE LA ROSIA MONTANA  Empty TAINELE STRABUNILOR DE LA ROSIA MONTANA

Mesaj  octavtoader Dum Feb 03, 2019 9:00 am

.
.
.
TAINELE STRABUNILOR DE LA ROSIA MONTANA 


 


Cu mult timp in urma intalnisem un batran care mi- spus :
- Du-te in munti! Du-te in Orastie, Buzau, Bucegi, du-te in Apuseni. Acolo vei intalni si vei intelege Marea Taina a Strabunilor...
- Care taina ? Niste cetati ratacite, cateva ziduri nepuse in valoare de istorici, calcate doar de turisti singurateci, cateva legende uitate de timp - am raspuns eu neincrezator.
- Da, asa vezi acum dar in final vei intelege...


Prin 2010 hoinaream prin tara. Nu se stinsesera bine ecourile vizitei Presedintelui Romaniei in Rosia Montana si iata ca eram la drum spre Apuseni. Ceva din sintagma "Rosia Montana" vibrase in mine. Cu trecerea timpului invatasem ca acele cuvinte ale batranului nu erau "vorba-n vant" si ca uneori adevaruri de mult uitate ies la suprafata atanci cand nici nu gandesti. Totul e sa lasi uneori instinctul "sa lucreze".


Rosia Montana ma intampina cu aerul unui satuc de munte parasit. Totul era murdar, darapanat, uitat intr-o asteptare terna, intr-o atmosfera parca lipsita de viata. Garduri darapanate, case coscovite, strazi neingrijite si magazine in care intrai numai daca aveai o doza de curaj considerabila. Cam asta era atmosfera locala. Daca asa arata localitatea la o zi dupa venirea Presedintelui Romaniei imi inchipuiam ce aspect ar fi trebuit sa aiba inainte de ... cosmetizarea politica practicata la  "vizita Presedintelui" - indiferent care ar fi fost el. Degeaba dealurile si muntii inpaduriti din jur ofereau un farmec deosebit locului - oamenii nu stiau sa cinsteasca acest dar al naturii. Asteptau infrigurati deschiderea exploatarii miniere care le-ar aduce "lapte si miere". Cu siguranta imensul lac de cianuri nu intra la capitolul "lapte si miere" ...dar cine sa mai observe acest mic amanunt cand in tot aburul din jur se simtea "nebunia aurului"



- Noi suntem mineri din tata in fiu, nu stim sa facem altceva ! fusesera primele cuvinte auzite prin preajma, cand incercam sa ma acomodez cu locul, sa cunosc oamenii locului, sa simt atmosfera. Era un obicei pe care mi-l facusem de mult - sa beau o cana cu apa, sa-i simt gustul aparte, energia locului si sa vorbesc cu oamenii pentru a ma integra in atmosfera locului vizitat.

Oare asa sa fie ? Oare iubirea de frumos, de curatenie, de ordine si de viata sa tina doar de "galbenul aurului din mina" sau era doar o "betie a aurului" care nu lasa localnicii sa vada adevarata comoara a naturii care-i inconjura. Nu departe, peste deal, se aflau "Detunatele" , un misterios obiectiv geo-turistic rupt parca din filmele SF ce adapostea zona in care Avram Iancu, Craiul Muntilor, ii adunase pentru prima oara pe romani sub drapelul libertatii. O adevarata comoara spirituala unde parca nu simteai trecerea timpului, si unde,  de sub muntele de coloane de granit asteptai in orice clipa sa iasa "oastea lui Iancu". Si totusi oamenii de aici se raportau doar la valoarea aurului din munte...



     M-am indreptat spre singura atractie a zonei - "Muzeul Mineritului" din Rosia Montana. Intrarea te intampina cu atmosfera de altadata - o harta din tabla, azi proaspat vopsita, amintea de epoca comunista. Aici, in "zona aurului", inca nu se auzise de panouri moderne, luminoase, de harti 3D sau de magazine de artizanat. Turistul care era obligat sa astepte zeci de minute "formarea grupului" si intrarea in muzeu, avea sa aleaga - ori se uita in sus la frumusetea muntilor ce inconjoara localitatea, ori se uita in jos, la rapa din stanga intrarii in muzeu, ce adapostea gunoaiele stranse si aruncate in fuga din calea "privirii prezidentiale". 
In muzeu oameni inimosi facusera minuni pentru a pastra o parte din istoria acestor locuri. Se vedea truda acestor profesionosti in conservarea obiectelor de muzeu, in intretinerea unei ambiante istorice placute, in conservarea "minelor romane". Dar si mai mult se observa lipsa unei strategii de dezvoltare a muzeului, de scoatere in evidenta a comorilor de istorie avute in custodie. Totul era parca intepenit dintr-o epoca trecuta.


      Ascultam oarecum absent "instruirea" facuta de muzeograf inainte de intrarea in galerie. Datele tehnice si istorice erau importante dar pentru moment atentia imi fusese atrasa de un personaj local, zic eu, ce statea oarecum retras, separat de restul grupului de turisti. Un batran drept si puternic ca un brad, cu parul si barba alba, imbracat intr-un pardesiu negru de stofa. Batranul asculta parca absent vorbele muzeografului. O mica insigna ce parea sa semnifice infinitul atragea privirea. Parea aurita... As fi dorit sa-i inteleg semnificatia, apartenenta, dar simbolul infinitului nu-mi aducea aminte de nici o organizatie, de nici un grup.

Uitandu-ma mai atent in fata simbolului "infinit" mai era si cifra "1". De la "1" la "infinit"... nu-mi spunea nimic acest simbol, acest insemn caracteristic probabil unei adunari locale dar ardeam de curiozitate sa ma apropii de el si sa aflu taina acelui bizar simbol.

Ochii albastrii ai batranului - un albastru-otel cum nu mai vazusem pana acum - scrutau insa fiecare turist. Si cand privirea batranului se oprea pe fata unui turist acesta inclina capul in semn de salut...
- Buna ziua Domnule Profesor ! am auzit o soapta undeva in spatele meu. Si sub jarul privirii albastre am inclinat si eu capul a salut spunand :

- Buna ziua Domnule Profesor !


      Dar iata ca intram in galerie si atent la treptele de intrare uit de personajul care-mi atrasese atentia. Admir maiestria cu care dacii - cu siguranta dacii - taiasera drumul trapezoidal in stanca acum aproape 2000 de ani, cu o abatere de 20 de cm cum spune muzeograful, la un tunel de peste 100m. Da, aspectul asta cu abaterea de 20 de cm spune ceva mai mult decat o data tehnica dar nu-mi dau seama acum ce anume. Asemenea maiestrie tehnica mai vazusem doar sub piramidele egiptene, dar parca aici era ceva mai mult. Dar ce anume ? Pana la urma nu-i mare branza sa ti linia dreapta ...


Ajungem pe culuoarul trapezoidal in linie dreapta si la filonul principal - intre 3 si 27 de to aur pur apreciaza specialistul minier care ne da explicatiile.


- Si nu mai e aur de loc pe aici ? ma trezesc intreband
- Nu, nu mai e. Cine doreste poate cauta si cu detectorul de metale - spune muzeograful zambind. Nu va gasi nimic, au luat dacii tot, suna finalul explicatiei cumva bascalioase.
Probabil ca nu am fost singurul care a intrebat gogomania asta, imi spun, si cu siguranta au cautat si ei, specialistii in minerit, cu detectorul de metale din moment ce-si permit asemenea afirmatii. Pun mana pe peretele neted al coridorului tras drept ca un bulevard, ca un tunel de metrou, inchid ochii si astept ca muntele "sa-mi spuna ceva".
Nimic, tacere, nici o imagine, nici o strafulgerare a unei imagini cu daci dand la ciocan in mina...
- Si lumina, aerul cum era pompat aici ? ma aud iar intreband desi parca intrebarile le punea altul

- Se luminau cu lampase mici umplute cu seu de oaie iar schimburile de lucru erau probabil de 3-4 ore, cat puteau respira lejer, dupa care veneau altii.
Imi impun sa tac si sa nu devin "Gica contra", oaia neagra a grupului ce intrerupe mereu muzeograful, desi tare as fi vrut sa-i spun : "de unde drk aveau cei de la schimbul 2 aer daca aia de la schimbul 1 ieseau afara pt ca nu mai pot respira ?"



      Traseul tunelului minier se schimba radical dupa ce trecem de "filonul principal". Totul devine dezordonat, fara directie si fara finisajele de pana aici, asa cum mai vazusem si in alte mine aurifere, inclusiv din Italia, de unde se presupunea ca au importat dacii tehnologia mineritului pe culuoare trapezoidale. Acolo, in Italia, era exac ca in aceasta a doua parte a tunelului : dupa o intrare trapezoidala de 2-3 m traseul o lua stanga-dreapta-jos-sus urmarind cautarea filonul de aur depus in vremuri geologice indepartate. Nici urma de geometrie spatiala exacta - doar cautare disperata a minereului aurifer.



Muzeograful ne vorbeste acum de munca minerilor, de evolutia tehnicii mineritului de-a lungul timpului, de protectoarea lor "Sfanta Varvara", de Shtime - fantomele protectoare ale aurului si alte legende ... Undeva departe in fata grupului, pe o deschidere laterala, imi zambeste cunostinta mea, Domnul Profesor.

"Hait, imi zic, am ajuns de rasul localnicilor cu intrebarile mele", si-mi impun sa nu mai scot o vorba pana la sfarsitul vizitei



Iesim din galerie si admir inca o data precizia tunelului initial, cel trapezoidal, descoperit intamplator de cautarile minerilor oarecum contemporani. Adica un tunel drept, trapezoidal, finisat, undeve in miezul muntelui, fara legatura vizibila cu exteriorul. "A fost candva o alunecare de pamant care a astupat intrarea" - ne lamureste muzeograful. Afara ma trag mai in spate si ascult distant explicatiile date de muzeograf despre existenta "Rosiei Montane" - inainte si nu dupa venirea romanilor, cred eu, pt ca atestarea prin izvoare istorice este la doar 20 si ceva de ani dupa caderea Sarmisegetuzei . Cam putin timp pentru romani sa-si faca prospectiunile, sa nimereasca directia filonului, sa faca sapaturile si sa extraga aurul daca, asa cum spun unii istorici, dacii nu cunosteau extractia aurului. E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan - adica sa gasesti filonul de aur intr-o zona necunoscuta, fara ajutorul dacilor - care, spun istoricii, erau afoni in materie de extractie aur - iar tu roman, strain al locului dar cunoscator al mestesugurilor miniere, sa mergi "la fix" in muntele ce are unul dintre cele mai bogate filoane de aur din Dacia.



Interesanta remarca tehnica a muzeografului - "aici, filonul de aur pe care l-ati vazut se afla mult mai la suprafata decat se gaseste aurul de obicei depus in straturile geologice"



- Interesanta vizita nu-i asa ? aud o voce undeva langa mine. Cam ce ti-a ramas nelamurit, ce intrebari mai ai ?

Langa mine batranul cu parul alb ma priveste jovial prin albastrul de otel al ochilor.
- Buna ziua Domnule Profesor ! Multe, foarte multe, dar nu mai intreb nimic. Aici totul e cosmetizat turistic si explicatiile vad ca sunt exclusiv directionate spre suprematia "tehnicii romane a mineritului".

- Asa sunt vremurile acum. Poate ca nu mai e mult si va veni vremea in care sa judecam altfel realitatea care ne inconjoara dar mai ales... sa intelegem altfel trecutul. Si intelegand altfel trecutul sa stim cine suntem, cine am fost, de unde venim si care ne este drumul prin viata...

- Credeti ca e posibil asa ceva ? Credeti ca stiinta, istoria mai poate oferi "rasturnari de situatie" in ceea ce ne priveste ?  Pentru ca banuiesc ca v-ati referit in special al noi, la romanii de azi urmasii dacilor de ieri...

Batranul ma priveste lung. Nu stiu ce citeste pe figura mea dar raspunsul imi depaseste asteptarile ...de a putea vorbi cu un localnic care stie istoria locurilor :
 - Daca nu ai ceva mai bun de facut te invit sa facem cativa pasi impreuna si sa discutam despre acest fir nevazut care uneste istoria de ieri cu realitatea de azi . Si fara sa mai astepte raspunsul meu batranul se intoarce si o ia pe o carare prin padurea ce margineste muzeul.

Plecam din muzeu cu bucuria celor vazute dar si cu gustul amar al faptului ca aceste inestimabile izvoare de istorie erau prea putin cunoscute...

- Ce te-a surprins la aceasta vizita ? Pentru ca numai un om surprins pune intrebari si te-am auzit punand cateva ...
- Explicatiile date... sunt la un nivel mediu, comercial. Viteza in care faci turul muzeului nu-ti da timpul necesar sa vezi superficialitatea acestor explicatii. Sunt convins ca multi dintre cei care au fost pe aici au aceleasi nedumeriri - dar le-au simtit abia cand au ajuns acasa.
- Adica ? Incearca sa pui cap la cap tot ce ti s-a parut ca nu se potriveste, ca ignora o logica a bunului simt.
- In primull rand tunelul trapezoidal, drept, orizontal, finisat fara repros. La ce putea folosi aceasta finisare ? Sa scoata aurul mai usor din munte ? Sa protejeze mai bine lucratorii-sclavi ?
- Scoate aurul din ecuatie pentru moment...
- Da. Corect. Pana la urma puteau, in final, sa sape un tunel trapezoidal dintr-o parte in alta a muntelui fara sa gaseasca nimic... Ar fi insemnat o inutila munca de finisare pentru un tunel inutil, care nu a adus "stapanului de sclavi" nici un gram de aur. Si ar fi trtebuit sa mai gasim si alte galerii similare, finisate perfect. Dar un tunel trapezoidal - larg cat un stat de om zdravan - fara sustinerea de lemn a galeriilor largi ce cautau aurul macinand muntele la intamplare, nu prea mai gasesti. Tocmai unicitatea acesui tunel te indeamna sa privesti lucrurile altfel. Chiar si cu aurul gasit - intamplator in cantitate mare - ramane tot un tunel de unica folosinta : intri, iei aurul si pleci fara a te mai intoarce vre-o data. Ce rost avea traseul drept/plan si finisarea excesiva ?
- Sa ne oprim acum o clipa atentia spre "aurul gasit intamplator intr-o cantitate mare"...
- Nu inteleg ce vreti sa spuneti ... va referiti la o "minune" ?
- Realizarile timpurilor trecute nu le vedeti prin logica acestor timpuri nici daca v-ar sta in fata luminate de un far. Preferati "minunile". Azi preferati o logica stiintifica care ocoleste aproape cu buna stiinta orice element al vechii "stiinte pierdute", chiar daca explicatiile oficiale dau sens doar unor elemente separate, fara sa le lege intr-un intreg.
- Nu inteleg la ce va referiti !
- Cauta sa-ti amintesti explicatiile "oficiale" primite si sa le legi intr-un intreg functional ca sa vezi daca descriu intreg procesul de extractie sau iti ofera doar elemente partiale. Spectaculoase...dar partiale.
- Da, corect. De unde au stiut unde sa sape ? De unde au stiut ca, acolo si numai acolo, daca vor sapa drept si fara abatere vor gasi un filon bogat ? Astazi exista o tehnologie destul de sofisticata care-ti da cu aproximatii acceptabile valoarea si cantitatea zacamantului. Oarecum si pozitionarea lui in spatiu pentru a sti directia spre care indrepti forajul. Dar nu atinge nici pe departe precizia pe care o sugerati dumneavoastra ca ar fi avut-o strabunii.
- Eu nu sugerez nimic - doar te rog sa inveti sa analizezi realitatea altfel si totul iti va fi dezvaluit.
- Da, e greu de crezut ca acum 2000 de ani venea "stapanul" insotit de "vraci" si spunea : "daca veti sapa o strada dreapta prin munte incepand de aici, peste 100 de metrii de tunel veti gasi o bucata mare de aur".
- Si totusi...
Ma uit atent la batran - ma testeaza ? rade de mine ? Nu, nici urma de ironie. Doar acea privire pe care un profesor o arunca elevului spre a-l incuraja sa duca demonstratia pana la capat. Si totusi ce-mi scapa ?
- Ai facut apel la toate elementele, la toate explicatiile primite ? ma intreaba batranul.
- Nu se mai gaseste nici urma de alt aur in zona tunelului in afara celui extras de strabunii nostrii acum 2000 de ani ... Cum e posibil ? Adica cum e posibil ca un filon masiv de aur sa fie doar in zona tunelului trapezoidal iar in rest nimic. Dupa studiile facute aurul in zona Rosia Montana este  dispersat in roca in particole infime. Trebuie macinate poate milioane de tone, care apoi sa fie tratate cu imense cantitati de cianura, pentru a scoate cateva zeci de tone de aur. Dacii au scos intre 3 si 27 de tone mergand la fix, la un filon masiv constituit... Cum e posibil ? Asta voiati sa spuneti ?
- Eu nu spun nimic. Doar te ascult...deocamdata.
- Dati-mi un reper. Eu nu vad nimic altceva decat o intamplare fericita prin care minerii au gasit un filon mare de aur intr-un munte in care aurul se gaseste sub forma de pulberi impregnate in roca.
- Lasand in urma un tunel finisat perfect in care nu mai gasesti urma de aur nici cu detectorul de metale... Si totusi anticii au venit, au sapat un tunel perfect drept pana la filon, au luat aurul si au plecat. In mod normal cand gasesti un filon, in toate minele din lume, se incearca si gasirea altora. Se sapa, se perforeaza si in zona primului filon pe toate directiile, pe toata zona de acces. Dupa cum vezi aici, initial, nu a existat nici o dorinta de a cauta aur pe zona de acces...
- Adica ??
- Adica se pare ca dacii stiau ceea ce stiu astazi specialistii nostrii dotati cu tehnica de detectare a metalului - ca nu mai e alt aur nicaieri in zona si ca nu merita sa sape decat in directia indicata. Nici mai inainte, nici mai inapoi, nici in sus sau in jos, nici in laterale. Tunelul trapezoidal a fost singura directie de lucru si a ramas intact pana la descoperirea lui, mult timp mai tarziu. Nu ti se pare ciudat ?
- Acum, ca mi-ati atras atentia, da.
- Ai auzit vre-o data expresia "a scoate aurul lal suprafata" ?
- Da, e metafora preferata in zonele miniere.
- Si crezi ca e numai atat, o metafora ?
Fortata de logica Profesorului mintea mea face un declic care imi zdrangane in cap ca o fisa de telefon ce pica intr-o cutie de tabla goala...
- Adica faptul ca filonul de aur de la Rosia Montana se afla mult mai la suprafata decat locul unde se afla aurul de obicei, depus in ere geologice, nu e o intamplare ? Vreti sa spuneti ca milioanele de firicele de aur din adanc "au fost scoase la suprafata" si concentrate intr-un filon masiv, cu pozitionare exacta in munte, si ca apoi s-a trasat tunelul de extractie pana la acel filon, in jur neramanand nici urma de aur ? Si ca de tot acest proces de extractie dacii erau constienti, facandu-l voit, manipuland materia voit ?
- Incepi sa intelegi ...
- Dar e imposibil !
- Imposibil e doar daca nu vrei sa vezi intregul. In toti Apusenii lucrurile sunt la fel. Depozitele de bauxita au dat bataie de cap multor specialisti. Pentru ca sunt depozite lenticulare de o puritate mare a materialului extractiv ... iar in jur nu se mai afla nici firicel de bauxita.
- Adica exact ca aici la Rosia Montana. Filonul scos de daci si in rest nimic...
- Vezi, facem turism si vizitam "memorialul durerii", puscarii unde nemernicia a ajuns la cote bestiale. Dar nu ne interesam de istoria mineritului, de suferintele si munca minerilor in aceste locuri. Am afla multe "taine" vechi de cand lumea. De ce crezi ca sovieticii doreau uraniul romanesc ?
- Pentru ca era de puritate mare ...
- Da, dar se gasea in depozite compacte, la fel ca bauxita, la fel ca aurul. Sapau minerii nostrii dupa uraniu luni intregi. Gaureau peretii in toate directiile cu pikamerul rotativ si bagau contoarele Geiger pe canale. Unde indica acul o mica deviatie intr-acolo se dezvolta si galeria de extractie. Nu gaseau nimic luni la rand. Dar cand gaseau un depozit uraniul era atat de pur zacamantul si atat de valoros incat acoperea truda de pana atunci. Noi n-am avut niciodata minereuri cu farimitura in Apuseni. Numai lacomia unora ne-a facut sa rascolim si sa distrugem  pamantul cu cianuri dupa faramituri. Iar Pamantul. Maica Noastra, se revolta - cum s-a revoltat la Certej acoperind localitatea cu noroiul otravitor al cianurilor.
- Teoria dumneavoastra e frumoasa. Chiar leaga mai bine elementele din explicatiile oficiale. Dar e o teorie, o poveste ce nu poate fi sustinuta stiintific.
- Nu poate fi sustinuta cu stiinta cunoscuta azi - sau mai bine zis cu stiinta care va este permisa a fi cunoscuta azi. Dar prin prisma "stiintei pierdute" a antichitatii... Chiar nu-ti aduce aminte nimic, chiar nu te duce cu gandul la nimic aceasta metoda antica de extractie a minereurilor ?
- Ma pot gandi doar la Gogu Constantinescu si a lui teorie a sonicitatii - teorie care se explica prin vibratia existenta inconjuratoare si care putea produce efecte vizibile prin rezonanta, armonizare - de la perforari de tuneluri la aplicatii aviatice. Dar stiu prea putin despre aceasta teorie tinuta si astazi la secret.
- Si crezi ca e tinuta la secret in zadar sau... pentru a ascunde o cunoastere, un alt gen de cunoastere ?
- Cine sa aiba un interes atat de mare ? Cred mai degraba ca e vorba de o lupta pentru avere, bogatie si putere. Oricum teoria e depasita de stiinta de azi ...
- Sau e neinteleasa si tinuta "la secret" pentru a ascunde o lupta ce tine de milenii intre cei care cred ca Pamantul e o simpla stanca plutitoare in Univers si cei care stiu sa intre in armonie, in rezonanta cu Mama Pamant obtinand astfel tot ceea ce le trebuie. Poate ca nu oricine poate pune in practica teoria sonicitatii si publicarea ei pe scara larga ar evidentia o lupta de milenii intre cei care vor sa otraveasca si sa distruga aceasta Planeta Albastra si cei care o apara. O lupta intre civilizatii incompatibile, cu modele de existenta incompatibile - unii incapabili sa rezoneze cu viata viului pamantean, nesuportand viul planetar, apa si tot ce e verde, traind confortabil doar in pustietatea nisipurilor, altii traind in armonie cu Natura, cu Geea - Mama Pamant. Crezi ca Eminescu a scris gratuit si fara noima, ca o metafora, versurile :

Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;



- Din pacate, continua batranul, suntem obisnuiti sa consideram a fi confruntare doar zdranganitul de sabii si iuresul bataliei. Numai ca adevarata confruntare se duce mai sus, pe un plan mult mai inalt, intre aceste doua civilizatii incompatibile. Ceea ce vedem noi, fie ca vorbim de vechi armate cotropitoare, fie ca vorbim de companii moderne, lacome, gata sa otraveasca cu cianuri sau reziduri petroliere planeta, sunt doar pionii lacomiei pe o tabla de sah mondiala intr-un joc al carei miza este mult mai mare.

- Sa spunem ca aveti dreptate, Domnule Profesor. Sa admitem ca vechii daci stiuau sa foloseasca vibratia pentru a scoate aurul la suprafata. Cum ar fi facut asta ? - Asta ramane sa aflati voi, tinerii, privind altfel realitatea. Fie ca era vorba de un murmur, un cantec, un bucium, un aparat de produs vibratii - cum e buhaiul, sau ca era vorba de un cor al unor initiati, rezultatele se vad aici, in Rosia Montana, ca o dovada vie a existentei unei stiinte a rezonantei, a armoniei, o stiinta de mult pierduta.
- Ce folos ne-ar aduce noua astazi acest lucru ? Cu ce ne-ar ajuta sa stim ca in trecut au existat OAMENI care stiau sa fie in rezonanta cu natura scotand la suprafata minereurile necesare din maruntaiele Pamantului ?
- Cred ca problema are 2 aspecte temporale - iata au exitat astfel de OAMENI... dar se mai pastreaza si astazi aceasta cunoastere, aceasta traditie, oare acesti OAMENI mai exista ?
- Chiar daca admitem ca mai exista probabil sunt rari, sunt o minune a umanitati - dar ineficienti, prin numarul lor mic, la necesitatile actuale ale umanitatii.
- Privesti lucrurile prin prisma "necesitatii" unora dar poate ca necesitatea Planetei e alta... Gandeste-te, daca o mega structura financiara isi incepe investitia aici, pentru o exploatare imensa din care va rezulta un imens bazin de cianuri si inainte de a scoate prima tona de minereu, aurul isi schimba locul ...peste munte, la cativa km de locul actual. Care ar fi efectul ?
- Evident o investitie irosita, inutila, o paguba imensa adusa structurilor financiare. Dar asta e o utopie, o fantezie - asa cum e si Shtima.
- Shtima nu traieste si nu moare - doar traverseaza TIMPUL lasand reperele necesare in memoria colectiva. Cat despre OAMENII care pot sa "scoata aurul la suprafata" lucrurile nu sunt atat de clare. Existenta lor este luata in consideratie - pentru ca asa cum pot scoat aurul la suprafata il si pot muta...mai la stanga, mai la dreapta, mai adanc.
- E o poveste, o fantezie. Frumoasa, dar fantezie. Oricum altii sunt interesati de aurul nostru, pe noi romanii nu ne intereseaza aurul, vrem sa fim saraci. Guvernatorul Bancii Nationale a emis o prostie afirmand ca "Romaniei ii ajunge atat aur cat are" si iata suntem gata sa pierdem si "puansonul", dreptul de a shtantza aurul scos din exploatarile romanesti.

Profesorul zambeste ...


- Oare e prostie, asa cum spui tu, sau sunt oameni care stiu mai mult decat spun ? El sau consilierii sai... Pierdere "puansonului" e un element care ar curma lacomia unora ce erau gata sa dea drumul exploatarii cu cianuri de la Rosia Montana cu orice pret. Daca Romania nu are interes pentru aur - de ce ar avea interes doar pentru cianuri ? Uiti ca aurul Romaniei a stat la Tismana in munte cativa ani buni, fara sa-l descopere nimeni. Chiar crezi ca invadatorii erau asa mameluci atunci cand n-au "mirosit" aurul romanesc sau ca a fost ascuns in munte altfel, in felul de care vorbeam mai devreme ?



Undeva in zare se vede marginea padurii...



- In al doilea rand aceasta dovada vie, istorica, a unei tehnologii care demonstreaza ca mineralele Pamantului, ale Mamei Geea, se pot obtine si fara a otravi planeta ar asigura o viata lunga a umanitatii pe Pamantul deja prea otravit, prea poluat. Atunci lacomia sub care e mascata aceasta necesitate de a obtine aurul, petrolul sau "gazele de sist" cu orice pret isi pierde radacina, substanta logica. Insa inundarea Rosiei Montane sub un imens lac de cianuri ar distruge pentru totdeauna aceasta dovada a istoriei, a "stiintei pierdute" - drumul spre o planeta inerta, o  stanca ratacitoare prin Univers in care viata e sustinuta doar artificial va fi deschis si aici, ca in atatea alte locuri din pacate.
- Dar va fi greu sa convingi lumea academica ca dacii aveau o asemenea tehnologie...
- Da, greu, dar nu imposibil. Stiinta de azi priveste doar dupa argumente mecanice, evidente. De exemplu romanii sunt considerati mari arhitecti ai antichitatii pentru grandioasele lor lucrari. Apeductele lor treceau muntii pentru a aduce apa - dar modificau semnificativ natura, asa cum si azi prin traditie modificarea naturii, supunerea naturii, e o tinta a tehnologiilor existente. Dacii, in armonie cu natura, au folosit tevi subterane de teracota pentru acelasi scop al aductiei de apa. Putin cunoscuta, putin vizibila aceasta rezolvare a acoperirii unei necesitati umane - dar iata cata diferenta in abordare.

Iesim pe sosea la marginea padurii. Masina mea se vede parcata la cativa pasi departare desi puteam sa jur ca am lasat-o undeva mai spre centrul localitatii, langa muzeu.
- Aici trebuie sa ne despartim. Mi-a facut placere sa discut cu tine, tinere, si strangerea lui de mana electrizanta si puternica imi face o reala placere.
- A fost o onoare pentru mine sa va cunosc, Domnule Profesor. Dar inainte de a ne desparti va rog sa-mi permiteti o intrebare ...
- Da, stiu... Ai vrea sa sti cand si cum sa publici povestea noastra. Stai linistit, nu te grabi. TIMPUL iti va spune si cand, si ce sa faci pana atunci. Vei simti exact momentul cel mai bun.
- Nu, nu asta era intrebarea. Voiam doar sa stiu ce semnifica insigna pe care o purtati la piept. " De la 1 la infinit" trebuie sa aiba o semnificatie aparte...
- N-ai inteles raspunsul dragul meu, imi spuse batranul cu aerul bland al unui profesor care vede in elevul din fata sa un potential inca nedescoperit. Inca judeci lucrurile sub raportul educatiei primite pana acum. Incearca sa privesti totul altfel, incearca sa privesti realitatea altfel si totul iti va fi dezvaluit. Tot ce ai nevoie, tot ce doresti sa sti se afla acolo, in raspunsul meu dinainte. TIMPUL iti va arata calea, tot asa cum TIMPUL le rezolva pe toate.

Ma urc in masina cu capul vajaind de cuvinte si fraze... Ce-a vrut sa spuna ? "De la 1 la infinit" , TIMPUL, "de la 1 la 8" ...18 ...2018. Sa public povestea in 2018 ? Dar mai sunt 8 ani pana atunci ... dar de ce atunci ... 2018...1918 DA , CENTENARUL MARII UNIRI. Scot capul pe geamul masinii si strig ca un copil catre locul in care ramasese Domnul Profesor.

- Da Domnule Profesor, am gasit rezolvarea problemei. Vreti sa public povestea in 2018, de centenarul Marii Uniri. Dar...

Batranul disparuse in umbra padurii ca si cand nu ar fi fost acolo. Ma uit atent pentru ca parea neverosimil ca un om de varsta lui sa dispara in cele cateva zeci de secunde cat mi-au trebuit sa urc in masina. Si totusi in jur totul era pustiu - si soseaua care serpuia pana spre intrarea in Rosia Montana, si cararea pe care venisem prin padure... O liniste tulburata doar de fosnetul frunzelor si cantecul pasarilor padurii. Doar norii ce-si deschisesera brusc fereastra lasand soarele sa-si arunce razele printre copaci formau singura forma de miscare prin padure.

" SHTIMELE nu traiesc si nu mor - doar traverseaza timpul pentru a lasa reperele necesare in mentalul colectiv" ...imi rasuna in minte cuvintele Domnului Profesor  
In timp ce pornesc motorul masinii in minte imi rasuna alte franturi de discutie :
" ...oare se mai pastreaza si astazi aceasta cunoastere, aceasta traditie, oare acesti OAMENI care stiu sa scoata aurul la suprafata mai exista ? "

 Si, ca intr-o fantastica teorie a sincronicitatii din difuzoarele radioului razbate un cantec vechi, aproape uitat, "OAMENI" (pe care vi-l redau mai jos) - si odata cu el si raspunsul la framantarile mele. Patrunzand versurile (si imaginile), asa cum spunea regina romanului politist romanesc d-na Rodica Ojog Brasoveanu, cititorul va avea spor de cunoastere. DA... Acum stiam ce aveam sa fac in anii ce vor urma. Voi lupta cat imi sta in putinta sa pastrez neatinsa comoara, TAINA strabunilor de la Rosia Montana, ca izvor viu al cunoasterii ce a existat si inca mai exista pe aceste meleaguri, in sanul acestui popor binecuvantat de DACI, ai caror urmasi suntem. Si, atunci cand va veni timpul, pete 8 ani, la implinirea celor 100 de ani de UNIRE ( ce simbol genial purta Profesorul - prima 100 de ani de la 1 la infinitul vietii noastre de nemuritori, fii a lui Zamolxe ) voi da mai departe aceasta cunoastere, aceasta poveste.

Cu lumina soarelui arzand prin geam las masina sa curga incet la vale... spre Bucuresti.







Ianuarie 2019

    Data/ora curentă este: Mier Feb 24, 2021 5:05 pm